|
Domnule Hobana, dupa un sezon lung si dificil, in care o data in plus ne-ati delectat prin comentariul dumneavoastra, devenit marca inregistrata , am onoarea sa impartasesc cu dumneavoastra impresiile sezonului proaspat depasit, 2013-2014.
1. Incep interviul cu o curiozitate . Ce ati simtit in momentul in care la Sapporo, cu o multime de romani in fata micului ecran, ati comentat primii saritori romani din Cupa Mondiala, in persoana lui Iulian Pitea si Eduard Torok, si ce asteptari aveti in continuare de la saritorii romani ? Unde credeti ca ii putem vedea in sezonul viitor ?
Era un moment indelung asteptat, in care, evident, m-am bucurat; emotiile le pastrez insa, gradate, pentru momentele urmatoare; cel in care ai nostri vor ajunge mai des in prima mansa, cel in care vor reusi si o prezenta in mansa a doua, apoi cel in care, in sfarsit, vor incepe sa implineasca scopul final al celebrului parteneriat FRSB-OMV Petrom-autoritati, si anume intrarea in TOP TEN-ul mondial. Din felul in care s-au dezvoltat lucrurile, mai intai cu stagii de pregatire in strainatate, pe baze moderne, cu tehnicieni reputati, apoi cu realizarea arenei din Valea Carbunarii, Rasnov, si evolutii din ce in ce mai bune ale romanilor si romancelor, sunt increzator ca vom ajunge la aceste performante relativ repede. Abia atunci voi avea si eu, la microfon, bucuria deplina, in aceasta disciplina sportiva olimpica de iarna cu care am facut cunostinta la editia Albertville 1992 a JO de iarna, si pe care am inceput s-o indragesc cu adevarat doi ani mai tarziu, la Lillehammer 1994, cand, intrucat festivitatile s-au desfasurat chiar pe arena de sarituri cu schiurile, celebra Lysgaardsbakkene, am avut post de comentator acolo, si am fost mereu aproape de actiune. Atunci si acolo am si urcat prima data pana in varful unei trambuline normale ... si ... mi s-a cam strans stomacul privind de sus :)
2. Ce parere aveti despre podiumul Cupei Mondiale din acest sezon ? Stoch, Prevc si Freund, toti din noua generatie, in plus, niciun austriac pe podium …
Ca tot si toate, si “lumea Icarilor moderni” trebuia sa treaca (si cam trece) printr-o perioada de schimbare de generatii. De fapt, este cam a treia sau chiar a patra astfel de schimbare de cand am deschis eu ochii spre sariturile cu schiurile, fiindca, desi pregatirile incep foarte devreme (pe la 10 ani), adevarata cariera a unui saritor de top “in lumina reflectoarelor” dureaza cel mai devreme de pe la 16-17 si tine cel mult pana pe la 32-33 de ani – sigur, cu exceptiile de rigoare, prea bine cunoscute ca sa mai intram in amanunte. As spune ca, in medie, vorbim despre o perioada de varf de forma si performanta de nu mai mult de cinci-sase ani, si sunt destule exemple de saritori care au reusit lucruri extraordinare si, dupa un an-doi-trei, au disparut in pluton, sau chiar s-au retras ... Totul se schimba mereu; sariturile cu schiurile, ca orice activitate umana, nu au cum sa faca exceptie ...
3. Ce parere aveti despre faptul ca austriecii sunt intr-o evidenta scadere de forma in comparatie cu echipa Germaniei, care a parut a fi noua senzatie a acestui sezon prin Kraus, Freund, Freitag si asa mai departe …
Cred ca am raspuns deja; nimic nu e vesnic, nimic nu ramane imuabil, totul e intr-o continua miscare si transformare. Si ma opresc aici, pentru ca, totusi, nu discutam filosofie, ci despre sariturile cu schiurile (Un prieten glumea candva: “E bine sa te astepti la orice; astfel nu te va mai mira nimic” :) Si cred ca aceasta sintagma e foarte actuala si acoperitoare pentru multe)
|
Sport
