|
Preşedintele României, Traian Băsescu, a participat joi, 24 noiembrie a.c., la Conferinţa „Analysing Romania’s future economic potential”, organizată de grupul "The Economist"
Din discursul susţinut de şeful statului cu acest prilej:
"......In acest context, care vizează proiectele noastre pe termen lung, proiecte care să atingă obiectivul de reducere a decalajelor dintre România şi media Uniunii Europene, mă refer la decalajele de dezvoltare, la decalajele sociale, avem şi un buget pentru 2012. Trebuie să vă spun că ne vom continua politica anului 2011, adică, pe de o parte, reducerea costurilor de funcţionare a statului, în aceeaşi parte reducerea costurilor nejustificate legate de asistenţă socială şi diverse beneficii, şi probabil aţi văzut deja dezbaterile şi supărările anulării unor sinecuri care nu aveau o justificare, legea a trecut deja prin Parlament şi reducerea a astfel de programe face parte din strategia Guvernului, această strategie va continua, deci pe de o parte reducerea cheltuielilor de funcţionare a statului, reducerea cheltuielilor cu programe „sociale” generate de nevoile electorale, de aceea pun sociale între ghilimele, iar pe de altă parte o creştere a investiţiilor statului. Probabil pentru cei care aţi văzut anunţul Eurostat de ieri, România este ţara care în anul 2010 a avut cel mai mare procent din produsul intern brut destinat investiţiilor, adică 5,9%. A urmat după noi Polonia, cu 5,6%. Vom continua această politică pentru că ea s-a dovedit corectă şi în anul 2011, când deja avem rezultatele pe trimestrul I, II şi III, creşterile economice - nu aş spune mari, ci fragile, dar constante - ne arată că acordarea unui procent important din resursele bugetului de stat către investiţii reprezintă o soluţie de generare de creştere sănătoasă, durabilă, iar pe de altă parte reprezintă o soluţie de menţinere a locurilor de muncă şi chiar de creare a unor locuri de muncă. Aceasta este şi explicaţia pentru care România are un şomaj cu mai bine de două procente sub şomajul mediu la nivelul Uniunii Europene. Bugetul 2012 nu vizează numai investiţiile, el vizează şi accelerarea procesului de reducere a dependenţei României de împrumuturi externe. De aceea, se face un salt destul de puternic, de la un deficit de 4,4% anul acesta la un deficit de 1,9% anul viitor. Sigur, este un salt care pare greu de realizat, mai ales că şi planificarea creşterii economice a fost una prudentă. O creştere de numai 1,5% anul viitor, având însă un argument foarte puternic, dacă anul acesta utilizarea de fonduri structurale se va ridica la circa 1-1,5 miliarde, anul viitor planificăm, prin bugetul de stat, o absorbţie de şase miliarde, chiar dacă scepticii spun patru miliarde. O spun în faţa dumneavoastră, obiectivul este şase miliarde şi îi vom absorbi, pentru că ştiu foarte bine cum s-a modificat mecanismul de absorbţie şi cred că avem şanse foarte mari să absorbim şase miliarde şi nu patru, atât cât spun scepticii. Sigur, optimiştii spun opt miliarde, pentru că atât este alocarea pentru anul viitor, eu spun şase, încercând, ca orice Preşedinte, să fac o mediere între optimişti şi pesimişti. Absorbţia a şase miliarde ne permite o creştere economică certă de peste 1,5%, chiar dacă ştim previziunile tot mai negre sau tot mai pesimiste pentru principalele noastre pieţe din Uniunea Europeană. Şi ştiţi foarte bine, principalele pieţe sunt Germania, Franţa, Spania, Italia. Să sperăm că şi ele vor avea o creştere puţin mai mare decât cea prognozată şi şi noi ne vom realiza obiectivul, bazat în primul rând pe absorbţia fondurilor europene. Aici noi avem o resursă consistentă, pe care alte state nu o au, şi a nu o valorifica ar fi o mare eroare.
De asemenea, discutând tot despre bugetul anului viitor, aş spune un singur lucru: ştim că, propunându-ne un target ambiţios legat de deficitul bugetar, creăm premise de nerealizare a unei creşteri economice suficiente. Era, probabil, altceva dacă ne-am fi propus un 4% deficit bugetar, lăsând stimularea consumului prin creşteri de salarii şi pensii să fie un mecanism care să funcţioneze. Privind însă la scumpirea creditelor, trebuie să spunem că, împreună cu Primul-ministru, împreună cu specialişti am ajuns la concluzia că nu avem dreptul să ne asumăm riscul unui deficit mai mare. Mergem pe această variantă şi, dacă va fi nevoie, după primele şase luni vom aplica corecţii, pentru că avem spaţiu, în baza angajamentelor pe care le avem în relaţia cu Uniunea Europeană, de a avea un deficit de 3% în 2012 pe ESA. Sigur, dacă ne-am atinge obiectivul de deficit 1,9% pe cash, ne-am putea propune deficit zero în 2013; deci atingerea acestui obiectiv cu câţiva ani mai devreme decât a fost prognozat. După cum vedeţi, deşi suntem într-o perioadă de criză, îndrăznim să avem abordări curajoase, şi nu vreau să fac niciun fel de compoziţi literare, dar trebuie să vă spun că mă bucură mult faptul că am reuşit să imprim şi Executivului, şi majorităţii parlamentare această ambiţie de a nu ne abandona obiectivele în situaţie de criză. Şi acum vin la partea literară, ceea ce discutam cu prietenul nostru înainte de începerea intervenţiei, până la urmă nu am văzut niciodată un comandant de navă care dacă are furtuna în faţă spune: „Eu nu mai ajung la portul de destinaţie”. Poţi să ajungi cu câteva ore mai târziu, dar trebuie să îţi menţii obiectivul de a ajunge la portul de destinaţie, pentru că ai obligaţii contractuale. Iar obligaţia contractuală a acestui Guvern şi a acestei majorităţi este ca, înaintea alegerilor din noiembrie 2012, să arate românilor o ţară care are alte perspective decât perspectiva unui stat nereformat. Şi aici am să mai fac o menţiune, o menţiune care vine tot din observarea a ceea ce s-a întâmplat pe timp de criză şi, mai ales, în ceea ce am văzut că s-a întâmplat în zona euro. România a înţeles un lucru fundamental legat de accesul în zona euro şi anume acela că nu sunt suficiente criteriile de la Maastricht pentru a fi performant în interiorul zonei euro. Poţi să ai deficit sub 3%, poţi să ai inflaţie sub 3%, poţi să ai datorie externă sub 60% din produsul intern brut şi te trezeşti în zona Euro. Şi acolo ce constaţi? Că economia ta nu este suficient de performantă pentru a sta în competiţia cu economiile din zona euro. Ca atare, concluzia noastră este că ne menţinem obiectivul 2015 pentru intrare în zona euro, şi îl menţinem pentru că el are target-uri importante, care nu fac rău nimănui dacă le atinge.
În acelaşi timp, însă, ştim foarte bine că a atinge criteriile de la Maastricht, chiar dacă intri la timp în RM 2, fără a avea o economie competitivă, nu poţi fi performant în interiorul zonei euro. Asta explică şi prioritatea pe care o dăm restructurării companiilor de stat, organizării de management privat pentru multe dintre companiile de stat, privatizării unor companii de stat, şi aici aş atrage atenţia legat de privatizarea companiei CFR Marfă, unde sperăm să fim atractivi, scoatere pe piaţă de pachete minoritare la mari companii energetice, cum ar fi Romgaz, Transgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica şi aşa mai departe. Deci, avem în vedere procese consistente de modernizare, de creştere a performanţelor companiilor de stat, ca o condiţie de intrare în zona euro. Am văzut foarte mulţi analişti spunând este nerealist obiectivul, este prea devreme, hai să vedem ce s-o întâmpla în zona euro. Aici răspunsul meu este unul singur: ne menţinem obiectivul 2015 în euro, pentru că, repet, nimănui nu îi strică să îşi stabilească obiective ambiţioase. Iar pentru că veni vorba de euro, aş vrea să îmi manifest îngrijorarea, îngrijorarea legată de comportamentul posibil al unor bănci. Vreau să cred că anunţul făcut de Banca Naţională a Austriei cu privire la reducerea fluxurilor de capital către statele din zona non-euro ale băncilor austriece a fost ori o eroare, ori o neînţelegere a efectelor. Nu am vrea să fim în situaţia de a le aduce aminte prietenilor noştri europeni cât au condiţionat accesul României în Uniunea Europeană de privatizarea sistemului bancar. Iar mesajul meu este: domnilor, aţi obţinut profituri uriaşe în România din 2000 şi până în 2009 chiar, iar astăzi dacă vă pregătiţi cumva să lăsaţi economia românească nefinanţată în timp de criză, o vom considera ca un act lipsit de fairplay în relaţia cu România. Vreau să cred că acest lucru nu se va întâmpla şi că nu vom fi puşi noi, ţări care am venit mai târziu în Uniunea Europeană, să plătim factura lăcomiei sistemelor bancare, a lăcomiei, a imprudenţei, a lipsei de responsabilitate de pe vremea când dădeau credite cu buletinul. S-au creat mecanisme europene de capitalizare a băncilor şi apelul meu este să apelaţi la aceste mecanisme şi nu la sugrumarea economiei româneşti prin diminuarea fluxurilor de capital necesare, atât bugetului de stat, cât şi mai ales economiei private.
Cam acestea sunt câteva lucruri pe care vroiam să vi le transmit astăzi. Vreau să ştiţi că în momentul de faţă sunt optimist atât cu privire la evoluţiile României, dar şi cu privire la evoluţiile zonei euro. Sunt convins că, deşi întârziate, deciziile corecte vor fi luate cel mai târziu la Consiliul din luna decembrie, de peste două săptămâni. În acelaşi timp, am convingerea că nu numai România are nevoie de Europa, dar şi Europa are nevoie de România. Şi aş spune, legat de Europa în ansamblul său, că, dacă noi toţi şefii de stat şi de guvern avem o eroare majoră, ea este aceea că nu am avut curaj să mergem în faţa cetăţenilor noştri să le spunem că avem nevoie de o Europă mult mai integrată. Sigur, există în statele Uniunii Europene destulă reticenţă legată de acest lucru. Îmi permit însă să exprim aici un punct de vedere şi anume că ne aflăm în faţa a două opţiuni. Pe de o parte, o Europă mult mai integrată, care să tindă către statele unite ale Europei. Şi asta va însemna că în procesul de globalizare Uniunea Europeană se va putea afla la pupitrul de comandă al proceselor. Dacă vom rămâne 27 de insule, fiecare manifestându-şi suveranitatea şi orgoliul naţional, niciunul dintre noi nu se va afla la pupitrul de comandă al globalizării, nici Grecia, nici România, nici Polonia, nici Franţa, nici Germania. Sigur în diverse grade de culegere a efectelor, dar toţi vom culege efectele globalizării şi nu vom fi la pupitrul de comandă. Europa nu se mai poate aşeza în poziţia de lider global, de jucător global, decât dacă toată forţă economiei europene este aşezată într-o singură direcţie. Numai aşa Uniunea Europeană va fi un actor global care va imprima direcţie procesului de globalizare. Altfel, repet, fiecare în parte, unii mai devreme, alţii mai târziu, vom fi în situaţia de a reacţiona cum facem acum. Vom fi în situaţia de a reacţiona la efectele pe care globalizarea le trimite fiecăruia din statele membre ale Uniunii Europene. Vă mulţumesc mult.”
** sursa :
COMUNICAT DE PRESĂ -Departamentul de Comunicare Publică a presedentiei Romaniei
|
.jpg)
Actualitate 
