În prima jumătate a anului, sportul românesc a cules laurii aurului european şi din lumea halterelor, prin Florin Croitoru, şi din gimnastică, prin Larisa Iordache şi echipa feminină, şi de pe luciul apei, prin echipajul canotoarelor de 8+1. Ba chiar şi din ring, prin inimoasa pugilistă Steluţa Duţă. La niciuna dintre aceste performanţe uşile Palatului Victoria nu s-au deschis pentru o reverenţă meritată. Că premierul Victor Ponta şi-a găsit timp acum să-şi arate recunoştinţa este perfect: am spus-o, fetele de la spadă o merită din plin. Însă politica sportului, mai ales la cel mai înalt nivel, trebuie să fie una uniformă şi echidistantă, fără nuanţe ce pot isca interpretări.

Oare cum se simt acum sportivii amintiţi mai sus, mulţi dintre ei încă tastatori frecvenţi de PIN în aşteptarea premiilor ministeriale?

 

Întâmplarea de miercuri, de la Palatul Victoria, s-ar putea înscrie uşor în tema prieteniei pe care Victor Ponta o are cu anumiţi oameni din sportul românesc, deşi mai degrabă este o lipsă de abilitate din partea consilierilor guvernamentali sau a MTS, cel care a girat acţiunea. Acolo sus, în sferele cele mai înalte, aurul cucerit sub drapelul României nu trebuie să aibă apartenenţă de club sau de federaţie, pentru că s-ar duce totul de râpă. Munca, sacrificiile, durerea şi limitele căutate sunt aceleaşi şi la canotaj, şi la gimnastică, şi la box, şi la haltere, şi la scrimă.

 

 

 

**  sursa  :--  prosport.ro/alte-sporturi/