C.E. 2012: O zi frumoasa pentru gimnastica romaneasca Imprimare
Duminică, 13 Mai 2012 08:39

In asteptarea celor din urma confruntari, finalele pea parte de duminca, sa revenim, pentru ca merita, asupra succesului realizat de echipa de senioare – Catalina Ponor, Sandra Izbasa, Larisa Iordache, Diana Bulimar, Raluca Haidu -, care s-a intors in varful ierarhiei continentale.

                                      
        A fost, indiscutabil, o finala pasionanta, Romania devansand Rusia, intr-o cursa paralela, de la inceput si pana la sfarsit, care a oferit o competitie incredibila.


 

Batalia dintre cele doua formatii a fost permanenta. Ambele au avut ratari la barna, ceea ce a facut ca ultima runda sa devina decisive. In curajate de un public entuziast si generos, gimnastele au dat tot ce puteau pe “ultima carte”. Rezultatele realizate de Romania la barna si Rusia la paralele sunt scorurile cele mai mari obtinute in aceasta competitie. Rusia a reusit un “pariu” ce parea irealizabil, acela de a realiza de catre toate trei gimnaste note superioare “barierei” de 15 puncte, reusind un total de 175.536. Aceasta prestatie spectaculoasa nu s-a dovedit, insa, suficienta pentru a nelinisti Romania. Iar suporterii au simtit acest lucru si au izbucnit in urale.
Celelalte formatii au facut prea multe greseli pentru a putea rivaliza cu TOP 2! Italia, cea mai apropiata, a prezentat exercitii corecte, cu o buna executie, dar cu un scazut grad de dificultate, astfel ca nu putea pretinde mai mult decat locul 3. Si Marea Britanie a avut o zi buna, dar fara a putea emite pretentii la podium, in timp ce Franta a depasit in extremis Belgia, pentru locurile 5-6, gazdele fiind la prima lor aparitie intr-o final ape echipe la un Campionat European.

 

         A fost o competitie superba, la capatul careia am notat noi declaratii, majoritatea facand trimitere la gruel care urmeaza, nimic altceva decat Jocurile Olimpice de la Londra:         
        Mariana Bitang: “Eu nu cred ca istoria se repeta. Istoria se scrie de fiecare data de la capat. Mi-as dori sa se repete, pentru ca Amsterdam si Atena a fost o istorie frumoasa. Acum se scrie altceva. Este Bruxelles si Londra. Motivul pentru care anul trecut nu am fost la nicio competitie a fost tocmai acesta: pregatirea Larisei Iordache in care am crezut. E foarte usor sa pleci toata ziua la competitii si celelalte raman acasa. Am avut incredere in Larisa si iata ca ea devine om de baza in echipa. Nu am facut altceva decat sa muncim. Incerc sa le insuflu acea dorinta de a castiga si incercam sa scoatem, de la o parte dintre ele, acele inhibitii si temeri de a rata cu care intrau permanent in competitie. Ceea ce e mai important este dorinta de a invata si de a fi cel mai bun”.
        Octavian Bellu: “Este un rezultat bun. Fetele pot reflecta la ce au facut bine, la ce nu au facut bine in aceasta competitie, ce mai este de facut pana la Jocurile Olimpice de la Londra. Eu incerc sa le tin cu picioarele pe pamant, pentru ca Jocurile Olimpice vor fi cu totul altceva. Aici am intalnit Rusia in doua situatii. Chiar ma bucur ca sambata au mers bine pentru ca si fetele noastre trebuie sa inteleaga ca nu esti favorit sau castigator de drept al unei competitii pana nu s-a desfasurat si pana nu ti-ai facut treaba. Eu vreau sa le tin departe de entuziasmul care, poate, e normal dupa un asemenea rezultat, deoarece trebuie sa ramai montat pentru urmatorul concurs”.
        Catalina Ponor: “Mi-am dorit sa retraiesc bucuria din 2004, de la Amsterdam. Sunt fericita. Ma bucur de fete ca s-au adunat si am reusit, toate, sa facem o echipa. Avem inca foarte mult de muncit pentru Jocurile Olimpice de la Londra, dar sunt convisa ca ne vom pune pe treaba, pentru ca aceasta medalie a fost o incurajare pentru noi”.
         Sandra Izbasa (pentru ea a fost al doilea titlu pe echipe): “Duminica va fi o noua zi si sunt cu gandul la trei medalii din patru si o finala buna la paralele. La sarituri imi doresc sa fie o noua victorie, cat mai mare. In ceea ce priveste discutiile din ultima perioada, cea mai in masura sa spuna ce probleme au fost, sunt eu. Nu au fost probleme mari, ci doar menajari din partea antrenorilor pentru ca am trecut printr-o perioada grea. Am avut cateva mici operatii peste care a trebuit sa trec. Moralul nu mai era ca si cand as fi fost pe podium. Practic a trebui sa o iau aproape de la zero. Tot timpul am avut motivatia de a merge mai departe. Nu a existat un moment in care sa vreau sa ma las. Daca exista un asemenea moment, eram acasa”.
        Diana Bulimar: “Este cea mai importanta medalie pentru mine de pana acum. Ma bucur pentru ca este primul titlu la senioare, si este aur. Dar mai este mult de muncit pentru ca Jocurile Olimpice sunt aproape”




**  sursa  : Radio Resita